ob-lātro — Lewis & Short
ob-lātro, 1,
I v. n., to bark at; only in the trop. signif., to rail or carp at (postAug.).
(a) With dat.:
alicui,Sen. Ira, 3, 43, 1:
oblatrare veritati,Lact. 5, 4, 3.—
(b) With acc.:
aliquem,Sil. 8, 251:
nescio quid,Suet. Vesp. 13; Ambros. Spir. S. 3, 13, 92; Prud. stef. 10, 913.—
(g) Absol., Amm. 14, 9, 1; 17, 11, 4.