glaeba — Lewis & Short
glaeba (less correctly glēba), ae, f.cf. globus.
ingens,Lucr. 6, 553:
glaebis terrarum saepe friatis,id. 1, 887:
fecundae,id. 1, 212; so Verg. G. 1, 94; Hor. C. 3, 6, 39:
si glaebis aut saxis aut fustibus aliquem de fundo praecipitem egeris ... non esse arma cespites neque glaebas, etc.,Cic. Caecin. 21, 60:
omnes, qui ullam agri glaebam possiderent,Cic. Verr. 2, 3, 11, § 28; so,
nec ulli glaeba ulla agri assignaretur,Liv. 4, 11; cf.
also: non adimi cuiquam glaebam,Cic. Agr. 3, 1, 3:
nam priusquam in os injecta glaeba est, locus ille, ubi crematum est corpus, nihil habet religionis,id. Leg. 2, 22, 57; cf. Varr. L. L. 5, 4, 9, § 23;
and Fest. s. v. praecidanea, p. 223: ex fundo glaeba sumebatur,Gai. Inst. 4, 17:
ornare glaebam virentem,i. e. an altar built of turf, Juv. 12, 85; v. also glaebula.—
terra antiqua potens armis atque ubere glaebae,Verg. A. 1, 531:
glebae felices,App. M. p. 102, 7.—
sevi ac picis glaebae,Caes. B. G. 7, 25; so,
turis,Lucr. 3, 328; Stat. Th. 6, 60:
marmoris,Plin. 36, 6, 8, § 50:
salis,id. 31, 7, 39, z 73:
sulphuris,id. 35, 15, 50, § 175:
lactis,Nemes. Ecl. 3 fin.—