1. margo — Lewis & Short
margo, ĭnis, m. and f. (cf.
Prisc. p. 684 P.),flumen marginibus lapideis,Varr. R. R. 3, 5, 9:
conchae,Plin. 9, 36, 61, § 130:
ulceris,id. 30, 13, 39, § 113:
calicis,id. 37, 2, 7, § 18:
gemmae,id. 37, 8, 37, § 116:
margine gramineo (sc. fontis),Ov. M. 3, 162:
ripae,id. ib. 5, 598:
agri,a boundary, Val. Max. 5, 6, 4:
puppis,Sil. 3, 360:
terrarum,shore, Ov. M. 1, 13:
viridi si margine cluderet undas herba,Juv. 3, 14: capite super margine scuti posito, Liv. 44, 33.—In fem.:
margo, quae sustinet arenam,Vitr. 5, 12; Aemil. Macer. and Rabir. ap. Charis. p. 49 P.:
plena jam margine libri,Juv. 1, 5; cf. Quint. 1, 1, 27:
margine in extremo littera rasa,Ov. Am. 1, 11, 22:
comae,Stat. S. 2, 1, 44:
oculorum,id. ib. 3, 2, 53:
rostri,Plin. 9, 10, 12, § 37:
templi,threshold, Stat. S. 4, 4, 54:
imperii,boundary, Ov. Tr. 2, 199; cf.:
extremo in margine imperii, qua Rhenus alluit,Plin. 12, 20, 43, § 98.—
partem modicae sumptam de margine cenae,i. e. the side-dishes, Juv. 4, 30.