mĕdĭcor — Lewis & Short
mĕdĭcor, ātus, 1,
I v. dep. a. [id.], to heal, cure.
I Lit. (poet. and in post-Aug. prose).
(a) With dat.:
senibus medicantur anhelis,Verg. G. 2, 135.—
(b) With acc.:
cuspidis ictum,Verg. A. 7, 756.—
II Trop., to cure, relieve (ante-class.):
cum ego possim in hac re medicari mihi,Ter. And. 5, 4, 41:
alicui,id. ib. 5, 1, 12:
ego istum lepide medicabor metum,Plaut. Most. 2, 1, 40 Weise (Lorenz, medicabo).