mĕlĭmēla — Lewis & Short
mĕlĭmēla, ōrum, n.meli/mhla,
plur., =I honey-apples, previously called mustapples (mustea mala):
quae antea mustea vocabant, nunc melimela appellant,Varr. R. R. 1, 59; cf.:
mustea a celeritate mitescendi, quae nunc melimela dicuntur a sapore melleo,Plin. 15, 14, 15, § 51; Col. 5, 10 fin.; 12, 45; Hor. S. 2, 8, 31; Mart. 7, 25, 7. —In sing.: melimelum a dulcedine appellatum, quod fructus ejus mellis saporem habeat, vel quod in melle servetur, unde et quidam (Mart. 13, 24, 1) Si tibi Cecropio saturata Cydonia melle Ponentur:
dicas haec melimela licet,Isid. Orig. 17, 7; cf. melomeli.