rēgŭlāris — Lewis & Short
rēgŭlāris, e, adj.regula, I. B. 1.
libri regulares, quos diaeteticos vocant,Cael. Aur. Tard. 2, 11, 145.— Adv.: rēgŭlārĭter (acc. to regula, II.), according to rule, regularly (late Lat.):
dicere,Dig. 15, 3, 3, § 2; Macr. Somn. Scip. 1, 20; Mart. Cap. 9, § 898:
praeterita vestigia regulariter recurrere,Aug. Doctr. Chr. 2, 29.