pĕr-ăcūtus — Lewis & Short
pĕr-ăcūtus, a, um, adj.,
I very sharp.
I Lit.:
falx,Mart. 3, 24, 5 (dub.).—
B Transf., of sound, very clear or penetrating:
vox,Cic. Brut. 68, 241.—
II Trop., very keen, very acute, very penetrating:
cum peracutus esset ad excogitandum,Cic. Brut. 39, 145:
oratio,id. ib. 76, 264; Cic. Verr. 2, 2, 44, § 108.—Adv.: pĕrăcūtē, very sharply, very acutely, with great keenness:
moveri,Cic. Ac. 1, 9, 35:
peracute querebare, quod, etc.,id. Fam. 3, 7, 2:
reperisse,App. Mag. 34.