ăb-ŏlĕo — Lewis & Short
ăb-ŏlĕo, ēvi (ui), ĭtum, 2, v. a., orig. (in contrast with ad-oleo)
cuncta viri monumenta,Verg. A. 4, 497:
deum aedes vetustate aut igni abolitae,Tac. A. 2, 49; cf.:
corpus alicujus igni,i. e. to burn, id. ib. 16, 6; so,
libros,Plin. Ep. 7, 19, 6:
Homeri carmina,Suet. Calig. 34 al.— In pass.: aboleri, to die (opp. nasci), Plin. 7, prooem. § 4.—Poet.:
viscera undis,to remove the poisonous flesh by washing, Verg. G. 3, 560.—
dedecus armis,Verg. A. 11, 789; cf.:
labem prioris ignominiae,Tac. H. 3, 24:
memoriam,Suet. Calig. 60; Verg. A. 1, 720:
magistratum alicui,Liv. 3, 38, 7:
legem (= abrogare),Quint. 1, 5, 29; cf.
decretum,Suet. Claud. 6;
Galb. 23: crimen,Dig. 48, 6, 2, § 10:
frumentationes,Suet. Aug. 42:
vectigalia,id. Ner. 10:
vim moremque asylorum,id. Tib. 37 al.:
nonnulla ex antiquis caerimoniis paulatim abolita (= omissa, neglecta),Suet. Aug. 31; cf.:
memoria nondum omnino abolita,id. Gram. 24.